Gardurile vii sunt elemente decorative alcatuite din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul sau mai multe randuri.

In plan vertical profilul poate fi liber (garduri vii netunse) sau geometric.

Dupa inaltime se deosebesc:

• garduri vii foarte mici (borduri) cu inaltimea mai mica de 0.5 metri
• garduri vii mici cu inaltimea 0.5-1.0 metri
• garduri vii inalte cu inaltimea 1.0-3.0 metri
• garduri vii foarte inalte cu inaltimea peste 3 metri.

Speciile cel mai frecvent folosite sunt: tuia *, buxus (cimisir), euonymus, tisa cu frunze persistente si spireia *, hibiscus *, lemn cainesc, dracila *, mahonia *, forsitia *, specii decorative prin flori si/sau frunzis bogat.

Speciile arborescente recomandate sunt: tuia, molidul *, ienuparul, carpenul, ulmul.

Pentru realizarea gardurilor vii se sapa un sant de 0.3-0.5 m adancime in care se introduc radacinile puietilor intr-o pozitie cat mai apropiata de cea normala, dupa care se pune pamant fara frunze, resturi vegetale, pietre si se taseaza bine prin calcare pe fiecare latura a santului.

Tunderea in forme geometrice se face incepand cu al doilea an dupa plantare. Prima taiere se face la 20-25 cm de la sol pentru a forta dezvoltarea plantelor in lateral. Tunderea se face in sezonul de vegetatie in iunie, iulie la o inaltime din ce in ce mai mare si se repeta anual pana se atinge inaltimea dorita.

Lucrarile de ingrijire necesare sunt mobilizarea solului, udatul si fertilizatul.

Gardurile vii imbatranite se intineresc prin recepare cu unelte bine ascutite cat mai aproape de nivelul solului.

Vezi si:
Garduri vii de hibiscus
Garduri vii de thuja

* click pentru detalii (descriere si pret)